Unica apocalipsă

Drumurile au devenit pentru semeni culoare de fugă, iar casele lor zona de refugiu. Nimeni nu fuge de cotidian. Se fuge de suferinţă. A renunţa sau a fugi de suferinţă este identic cu a renunţa la trăire, la a te completa. Iubirea în sine înseamnă suferinţă. Nu acea suferinţă brutală şi devastatoare, ca atunci când pierzi pe cineva drag dinaintea morţii, ci acea suferinţă care te pregăteşte pentru viaţă, te pregăteşte pentru renunţarea de a doua zi.
*

Se spune că un bărbat când iubeşte o femeie nu face altceva decât să o pregătească pentru următorii. Oare invers nu se aplică? Dacă întrebi un filosof care este definiţia iubirii, acesta va găsi întotdeauna cea mai grotească definiţie. Dacă întrebi un matematician acesta ţi-ar explica cum sentimentul creşte şi te anulează ca personalitate, exponenţial. Un inginer ar identifica iubirea cu starea de sufocare produsă prin strângerea şurubului. Iubirea este extrem de simplu de definit. Fiind o trăire simplă dar completă, te anulează, te desfinţează, te simplifică la orice nivel. Îţi pare că eşti o rană vie care emană compasiunea din semenii care aleargă pe drumuri.
*
În goana lor disperată spre fericirea conjugală sau polivalenţa sexuală a singurătăţii, oamenii ne privesc cum suferim. Ne privesc cu teama că şi lor li s-ar putea întâmpla să trăiască aceeaşi dramă. Dacă iubirea ar fi echivalată cu ciuma, pentru noi s-ar face sanatorii eminamente septice. Am fi închişi pe viaţă sau executaţi pe scaunul electric. Pentru purificarea speciei umane s-ar inventa noi proroci şi o altă apocalipsă. Straniu ar fi să fim condamnaţi de un tribunal format din peşti şi prostituate.
*
Dacă mi-ar fi la îndemână să-mi aleg moartea, aş alege duelul sau turnirul. Să apăr onoarea femeii din viaţa mea şi iubirea dintre noi.
*
Nu mi-a fost niciodată teamă să spun „te iubesc”, atunci când am simţit asta. Dacă ceva mă poate înspăimânta atunci este raţiunea afectului. Singura apocalipsă pe care o recunosc. Când nu mai sunt decât raţiune, îmi voi căuta afectul printre spectatorii de la marginea drumului, drumul supranumit de noi - „culoarul laşilor”.