marți, 1 octombrie 2019

cum vrei să te iubesc?!...



să te iubesc ca pe-un descântec,
ca pe-un blestem neîmpăcat?!
e dorul tău în suflet un despintec,
sărutul tău pe buze un păcat?!

să te iubesc ca pe o rătăcire
într-un pustiu ce duce spre-a ierta?!
să fii tu oare dreptul meu la fericire
și inimii să-i cer a dezerta?!

să te iubesc, tu cea dintâi femeie
și ultima ce firea mea o vrea?!
de vrei cu tine viața mea se-ncheie,
așa că dă-mi ce-ți pot înapoia!...

duminică, 29 septembrie 2019

Frunza



E toamnă draga mea și-n sânge,
o simt în ființă și în gând,
în mine inima se frânge,
mi-s frunza răzvrătită-n vânt;

în toamnă caut un refugiu,
o șansă dincolo de timp,
să-mi scot iubirea din litigiu
mi-s frunză fără anotimp.

Nu cred să prind încă o iarnă
lipit de umbra-ți pe pământ,  
sărutul tău de mă-reîncarnă,
m-aș agăța de-un fir de vânt;

să fiu târât pân’ la lumină,
să port în mine un rest de viu,
cu mângâierea ta m-alină
și în apus un gând să-ți fiu.

Dar toți avem numai o viață,
o inimă și un trecut,
prefer o adormire-n gheață
și vara-n care ne-am știut…

miercuri, 25 septembrie 2019

Și dacă...



… ar ploua pe veci
te-aș regăsi în picuri
și-n gravul ploii toamnei reci
m-aș vinde pe nimicuri;

… -n taină tu mi-ai sta
fără să-mi schimbe vrerea,
de-ntregul meu m-aș lepăda
chiar de mi-ar fi pieirea.

… -n chinuri te-am constrâns
să-ți văd în carne zorii,
din toate mi-ai rămas un plâns
și ploile, și norii…   

…-o veghe-ar ajuta
o ultimă-ntâmplare,
în veciul ploii-aș căuta,
o mare de iertare…

duminică, 23 iunie 2019

Clipe



sunt mult prea mult ca să te mai încap
și prea puțin ca să nu mai îmi pese,
trecutul nostru e un handicap,
ne-am început în clipe ne-nțelese;

sunt mult prea șters în noaptea selenară
sau mult prea viu ca să-ți mai fiu iluzie,
păcătuiesc ca-n clipa originară,
și timpul meu din clipă își ia transfuzie.

sunt tot ce sunt, așa cum ți se-arată
și ce nu sunt păstrate-s în pustiu,
cu tine am dus o viață separată
și fără tine-n clipe, nu mă știu;

prea multe clipe să te mai încap,
niciuna pentru noaptea selenară
și inima-mi din tine n-o mai scap,
înfiptă-n coasta mea originară…

luni, 3 iunie 2019

Poem pentru cine m-ar putea iubi



Așa cum mă știu între lumi,
așa plecat din mine,
îți scriu prin versurile-antumi,
ce simt doar pentru tine;

și cum mă știu făr’ de noroc,
cântându-ți de iubire,
să te găsesc, mă vând prin troc,
mă dau despăgubire.

Și mă mai știu neterminat,
abstract contemplativ,
prin troc devin împuținat,
iubind în relativ;

dar te-aș iubi așa cum știu,
așa cum pot a face,
întregul tău promit să-ți fiu
or iadul să mă-nșface!

Îți jur că sunt așa cum sunt
și că-ți voi fi în vrere,
să te iubesc în amănunt,
prin vers sau prin tăcere;

să te iubesc nemărginit,
în locul dintre lumi,
din plus spre minus infinit
de-acum până-n postumi…


duminică, 5 mai 2019

Alter ego (LXIV)



Viața mea?! O galeră mereu pe ape
line sau tulburi
căutând uscatul,
acel paradis promis muribunzilor.
Toate insulele mici,
în care mi-am tras sufletul,
sunt iubirile mele neterminate,
netrăite definitoriu,
neîmplinirile reciproce.
Eu?! Sunt singurul osândit al galerei,
vâslind în ritmul tobelor
care se aud
doar la orgiile zeilor…


marți, 23 aprilie 2019

între...



apucat-am pe drumu-nainte,
ce-mi duce prezentul departe,
trecutul la noi se împarte,
un drum între uitare și-aminte;

m-am oprit la timpul răscruce,
m-am mințit renunțând la iubire,
în mine și-n tine ciobire,
un timp între păcate și cruce.

îmi văd destinul de-aproape,
te simt între mine și noi,
mă spăl de păcate-n noroi,
destin între pietre și ape;

mă pun într-o stare de veghe,
aștept între noapte și zi
și gândul din starea de gri
mă ține-ntre liber și zeghe.

și totuși am ales înainte,
nu-i loc de minciuni în integru,
nici viață-ntre dalbe și negru
nici iertări între păcate și sfinte.