miercuri, 15 martie 2017

Sunt cel din care nu ai plecat niciodată


Și ce dacă plouă?
Știi?!, cunosc multe cupluri devenite iubiri
în urma unei nopți ploioase,
așa cum este noaptea aceasta.
Îți scriu despre acele povești de dragoste
care trebuiau povestite pentru a se întâmpla.
Acum deși ești departe, mi-ai rămas în vise.
A trecut mult timp de la prima noastră ploaie,
la fel de mult ca de la prima noastră noapte.
Plouă iarăși, ca pe-atunci
când ni se-ntâmplau începuturile.
Mi-am pus haina pe mine și am ieșit în ploaie,
nu să te caut,
nu să te regăsesc.
E prea mult din tine în fiece ploaie,
e prea mult din mine în fiece inimă zdrobită.
Povestea noastră ar fi fost una obișnuită
dacă ar fi fost povestită,
dar ea s-a scris înainte de a fi povestită lumii.
Sunt ud până la piele,
dar nu-mi pasă, pentru că te port.
Te simt în ceașca fierbinte de cafea
pe care o împarte la barul din colț un cuplu 
care de aici, din ploaia de afară, pare fericit,
te simt în bourbonul bărbatului stingher
care privește în gol paharul.
Probabil împărțim aceeași dramă,
aceeași poveste nepovestită.
Suntem dintre cei care trăiesc doar pe jumătate
și o facem doar în visele noastre
sau în cazul meu,
întotdeauna în nopțile ploioase.
Mă întorc în rutina supraviețuirii,
acolo unde orice carte merită citită
și orice pahar băut până la capăt.
Mă întorc acasă ud până la piele.
Mă voi întinde în pat fără să-mi șterg urmele ploii,
ca să te am în mine de două ori,
pe piele și în visele mele... 

joi, 9 martie 2017

Iubirea care nu rănește


Chipul tău la adăpostul pieptului meu
îmi pare mai odihnit decât reflexia lunii
în zăpada răscolită de aripile îngerilor
desemnați să ne vegheze.
Dumnezeu i-a surprins pângărind zăpada,
împletiți în actul amorului firesc,
cum altfel,
decât substituindu-ne?!...
L-ai văzut vreodată resemnat pe Dumnezeu?
Nici eu nu l-am văzut, însă mi-L închipui,
după ce pedepsindu-i pe îngeri
și nouă crescându-ne aripi,
am lăsat zăpada nepângărită,
înamorați de odihna chipului tău...  

marți, 14 februarie 2017

Elegie (șasesprezece/a XVIa)


Cărui gest, fapt,
cărei vini ori nemulțumiri
îi datorez prezentului,
iubirea?
De ce m-ascund, iubindu-te?
Egali suntem numai în iubire!
Organic, din milă putem iubi
tot ce cuprinde nefirescul,
orgasmic, în carne putem iubi
tot ce-am regăsit
în viciile definitorii.
Vulgul tău,
castul tău,
iubindu-le deopotrivă,
se-ntâmplă în simplitatea iubirii întregului.
Gestul,
faptul,
vina ori nemulțumirea
vin din întregul tău,
întregul meu.
Simplitatea nu conține paradoxuri
și totuși,
te întreb,
mă întreb,
cărui gest, fapt,
cărei vini ori nemulțumiri,
îi datorez prezentului,
iubirea?  

luni, 13 februarie 2017

Veșmânt ireparabil

 

Oricâte tăceri păstrat-am în carne
nu-s mute, nici taine de-ascuns,
cât umbra-și lasă urma-n marne
ce-i încă viu mai poate fi pătruns;

uitări purtate-n prea departe,
pe cei plecați vor ști să îi întoarne,
când moartea se teme de moarte,
ne știe tăcerea ascunsă în carne...


vineri, 30 decembrie 2016

Alfa și Omega


O așezare-n nefirescul firii
mi te-a fixat în amintire,
am pus în starea nerostirii
un gest plecat spre amurgire;
o noapte-a celor neîncepute
încăpătoare în dorinți,
pasiuni strivite-n servitute,
săruturi umede-fierbinți.

de-ar fi să ni se-ntâmple nouă,
proscrierii m-aș da fictiv
și-n nurii tăi scăldați de rouă
m-aș resemna definitiv;
ca să te am frânt-am răbdare,
abandonând-o în pustiu,
te iau întreagă-n asumare,
te-aștept și până-i prea târziu!

să-nceapă dară dansul tandru,
desfrâul ludic și lasciv,
bărbatul fă-ți-l băiețandru
un primitiv în afectiv;
să-mi fii amanta cea dintâi,
o agonie-n devorare,
să-ți fiu săgeata din călcâi,
prima și ultima trădare...

miercuri, 28 decembrie 2016

Primordiala Evă


fecioară cu trupul de ceară
te-am modelat din lutul-nentinat,
te-am strâns ușor să nu te doară
păstrez sărut predestinat;

te-am răzgândit în mii de feluri
și te-am ucis de mii de ori,
întruchiparea din bordeluri,
amanta miilor de sori.

sub sânii tăi frământă-ți viața,
căzută în dizgrația lor,
te-am rostuit să fii prefața
poemelor cu jind de-amor;

gândit-am să te-ntâmpli în fiecare,
să-i duci în culpa fericirii,
sfârșiți apoi în oarecare,
sortiți pe calea devenirii.

fecioară cu trupul de ceară
în lutul tău ascuns-am sevă,
ființialul tău să nu dispară,
dă-mi harul primordialei Evă...