Forţat de propriile-mi limite existenţiale, am învãţat sã confer
oricãrui final, doza de fatalitate, necesarã pentru a supravieţui,
fiecãrui nou început. În fapt real, am acceptat provocarea de a iubi tot
ce mi se refuzã. Dumnezeule! Deşi nu mai ai chirie în mine de ceva
vreme, nu pot sã te ignor în totalitatea sentimentelor şi raţiunilor
mele. Te-am ucis de mult, bucatã cu bucatã ca pe un lepros, aruncându-te
cu fiecare iubire ratată.
Nevinovat prin definiţie, aflându-te de la
editorii tãi - reduşi la canonizatele tãceri -, perceptându-te şi
acceptându-te ca pe definiţia iubirii, ai sfârşit undeva, în întunericul
vestigiilor tale dominate de cupole, vitralii mici şi slujbaşi nedemni
de Tine. Acolo nu mai am acces, şi nici nu am speranţã. Şi dacă ai
rămâne încă milioane de ani între noi, nu voi fi decât un străin,
rătăcind singur pe drumurile tale. Am obosit să deosebesc binele de rău.
Poate cineva să îmi arate calea? Întreabă şi Tu prin împrejurimi de
mine: vei afla că sunt ciumat. De toţi damnat . Dar Tu ar trebui să
cunoşti toate acestea. Nimic nu îţi este străin. Ce mai poţi oferi?
Plictiseala zilnică a fericirii!? O digestie tihnită în amurgurile
existenţelor noastre!? O rutină care ne roade afectul până la os!? La ce
osândă ne-ai condamnat atunci când ne-ai oferit libertatea
spriritului!?
Marea realizare a lui Lucifer, a fost sã convingã omul că nu existã! Şi pe mine m-a convins de mult cã nu existã! Dar Tu, cu toate superbele tale realizãri, ne laşi pradã agoniilor noastre, ca sã ne convingi de existenţa ta, sã ne încerci credinţa în Tine! Sunt convins cã te-ar încânta sã ai o catedralã în fiecare dintre noi, unde sã ne putem odihni împreunã, sã propovãduim iubirea pentru aproapele nostru.
Dar iubirile mele? Eşecurile mele? Neîmplinirile mele? Cunosc rãspunsul. EU sunt vinovat de tot ce mi se aratã. Nimic nu este întâmplãtor. Nu existã coincidenţe. "Ţi-am dat de ales!". "Am creat liberul arbitru!". Mulţumesc. Pot refuza ultima Ta ofertã? Dar ultima Ta iertare?
Cândva, spre amuzamentul societãţii, vom încerca o reconciliere. Când!? Probabil, când vor face crinii bordel (spunea Cioran), sau mai curând. Pânã atunci, ai Tu grijã de semeni. Cu mine, îşi pierd timpul îngerii.
Marea realizare a lui Lucifer, a fost sã convingã omul că nu existã! Şi pe mine m-a convins de mult cã nu existã! Dar Tu, cu toate superbele tale realizãri, ne laşi pradã agoniilor noastre, ca sã ne convingi de existenţa ta, sã ne încerci credinţa în Tine! Sunt convins cã te-ar încânta sã ai o catedralã în fiecare dintre noi, unde sã ne putem odihni împreunã, sã propovãduim iubirea pentru aproapele nostru.
Dar iubirile mele? Eşecurile mele? Neîmplinirile mele? Cunosc rãspunsul. EU sunt vinovat de tot ce mi se aratã. Nimic nu este întâmplãtor. Nu existã coincidenţe. "Ţi-am dat de ales!". "Am creat liberul arbitru!". Mulţumesc. Pot refuza ultima Ta ofertã? Dar ultima Ta iertare?
Cândva, spre amuzamentul societãţii, vom încerca o reconciliere. Când!? Probabil, când vor face crinii bordel (spunea Cioran), sau mai curând. Pânã atunci, ai Tu grijã de semeni. Cu mine, îşi pierd timpul îngerii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu