luni, 31 octombrie 2016

Ce vânt mi te aduce-n simțire?!...


Mă înec în bătaia lui rece
și mă tem dinapoia ferestrei închise;
dincolo de timpuri vântul petrece,
un mugur de gând mi-altoise.
Se făcea că-mi revii în hotarele ființei,
o iertare să-mi dai prin sărutul pe tâmplă,
mă chircesc în durerea dorinței,
în bărbat un copil se întâmplă;
ne privesc în trecut, prin gaura cheii,
e-o sfială în gesturi și în palme tandrețuri,
păcatul din carne stârnește ateii
și raiul coboară în lista de prețuri.
E noapte și frigul prin vânt stă la pândă,
mă înec în bătaia lui rece,
deschide-i fereastra, iluzie să-ți vândă;
ce poți păstra când totul trece?!
Deprins cu răsăritul pornind din amurgire,
plătesc răspuns prin troc,
renunț la nemurire;
mă-ntreabă sufletul prădat de foc:
ce vânt mi te aduce-n simțire?!...