miercuri, 25 octombrie 2017

Să-mi fii (Sonetul I)


A fi plin de tine-n fapte
și de mult preaplinul vieții,
mituind pe toți profeții
pârgul tău l-aș duce-n coapte;
muză fiind la toți poeții,
ziua-i prefăcut-o-n noapte,
și-n odihna zilei șapte
bei din roua dimineții,
de pe buzele tristeții.
Pleacă-o rugă spusă-n șoapte,
spre vestalele necoapte,
alungând pe toți profeții:
să-mi fii stea de miazănoapte,
să-mi fii argumentul vieții!...

vineri, 13 octombrie 2017

Abisul din absint


dacă Dumnezeu m-ar goli de orice taină,
probabil că viața s-ar răzbuna pe El,
refuzându-mă.
m-agăț de valuri și creste,
de alge și iarbă, caut un loc
unde să-mi ascund tainele.
Nu cred că Dumnezeu a început lumea cu mine,
dar mă simt ca la începuturile ei
și știu,
simt,
că tainele mi le pot păstra doar ucigându-l.
mă gândesc că Dumnezeu știe totul despre moarte,
îi cunoaște îndrăzneala,
șovăielile,
ca atare,
din nou mă împac cu El,
gândindu-mă și că tainele mele
nu-i sunt de trebuință.
Charon îmbarcă doar suflete,
iar tainele-i rămân Lui;
atunci de unde mirarea
și-mpotrivirea,
dinaintea golirii dumnezeiești?
Mă recitesc și-mi promit,
că acesta este ultimul pahar de absint...