joi, 6 iulie 2017

Paradoxul ”noi”



Apuse, răpuse și duse
mi-s toate gândurile despre tine.
MintO clepsidră încă-mi măsoară timpul neuitării!...
Distanțe, speranțe sunt gloanțe
și ele sfărâmă scutul uitării promise.
Din nou, mint! O simplă rătăcire în amintirea ta mă poate ucide!...
Pasiunea răspune acțiunea
și-n mine odihnește legiunea osândiților la iubire.
Iarăși mint! Niciun trup nu așteaptă odihna sângelui!...
Candoare, o floare, din mare,
pentru cei ce mai sunt se ridică din valuri un soare.
O ultimă mințire! Captivă-i pe Marte o moarte!...

Un adevăr!
Orice clepsidră poate rătăci timpul osândiților la iubire
amânând exilul pe Marte!...