doare dacă te întreb ce simți?
știm amândoi unde ne-am început,
unde ne-am sfârșit,
însă nu știm precis cum de?!…
sau de ce?!…
eu cel puțin nu știu cum de?!…
și de ce?!…,
dar știu ce simt. te conștietizez,
te simt în mine la fel ca ieri,
acum o săptămână, o lună sau un an,
ca atunci la începuturi.
în cazul meu timpul nu-și face treaba;
îmbătrânesc întinerindu-te în mine,
copilăresc căutându-ți urmele preschimbate în
amintiri vii,
mă odihnesc sub tunetele urii
cu care s-au hrănit obsesiv
împotriviții trăirilor noastre.
vino și ridică-mi tâmpla copilă,
bucură-mă pentru încă o noapte,
noaptea în care voi păcătui definitoriu
și promit că voi face o înțelegere cu Dumnezeu:
eu pentru veghea asupra ta,
destinul Iovului vs destinul Cleopatrei.
poate îmi răspunzi doar la prima întrebare!...
asta dacă înțelegerea cu Dumnezeu
nu are termen de valabilitate…
