Se îndrepta direct spre ea. În mintea lui nu era loc de bun rămas. În reminiscenţele lucidităţii i se adunaseră toţi demonii; zâmbea pervers din colţul gurii şi îşi frământa palmele pregătite să lovească. Ea, îl privea fix, era ţintuită de teama necunoscutului. Aştepta ca furia lui să se reverse, ca apoi să poată ierta, cerându-şi iertare pentru ceea ce nu putea fi. Era pregătită să încaseze toate reproşurile universului lui şi asta numai ca să îl poatã avea numai pentru sine.
Nebun, derogat din normalitatea lui, pregătit pentru producţia şi consumul nimicului, se apropie de ea şi lovi cu furie dementă zidul alb din spatele ei. Ea nu se mişcase deloc. În ochii ei se citea moartea, aşteptată ca o izbăvire. Nici măcar nu-i era frică. Zidul se frânse în spatele ei, iar el într-o clipă de luciditate, surprinse lacrima împietrită pe obrazul stâng. Era lacrima pornită din retina sufletului. Atunci realiză că nu mai are nimic. După ce o pierduse pe ea, rămăsese şi fără ultima punte dintre ei. Respectul. Căzu răpus de neputinţã, îi îmbrăţişa genunchii şi începu la rândul lui să plângă. Ea, statuia suferinţei, încerca să înteleagă. Nu-l vãzuse nicodată plângând. Vroia să simtă ceva. Privea rigid în jos spre el, până când, într-un final a simţit întunericul. Era în iadul cuplurilor. Se căuta de nume: Julieta, Isolda, Desdemona, Cătălina. Totul îi era străin, lucid şi rece. Îşi încorda privirea, căutându-l pe el, a cărui îmbrăţişare încă o ţinea în echilibru. În cele din urmã, deschise ochii, privi atentă în jur, şi-l văzu. Dormea lângă ea. Era frumos aşa cum îl visase, cu sprâncenele arcuite în interior, având încă furia pe chip. Se apropie încet de El, să nu-l trezească, vrând să-i stigmatizeze fruntea cu un sărut. Era rece. Rigid. Zâmbi frivol; se văzu în oglindă goală, după care se deplasă spre debaraua mucegaită. Deschise uşa să-şi ia roba neagră şi din neglijenţă, coasa căzuse, retezându-i două din falangele piciorului drept. Una pentru mine, una pentru el, gândi ea. Scuturând din cap a plăcere, ieşi pe uşa iadului cuplurilor, căutându-l pe el. Un alt, el!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu