Caut
agonizant un punct de plecare spre o nouă iluzie de unde să pot înălţa
un zmeu! În totalitate, punctele din drumul meu sunt suprapuse perfect
peste finalurile fatidice.
Dacă ar fi cu putinţă aş schimba destinul unuia dintre aceste puncte încercând sublima transformare într-un banal semn de mirare. Astfel aş putea continua opera ce-mi refuză realitatea. Să înalţ un zmeu care să contureze pe cerul nopţii, legând imaginar stelele, chipul tău, zâmbetul tau, sufletul meu.
Fatidic şi ireversibil, vom atinge anonimatul prin acelaşi final, la capăt de cale lactee, locul unde se sting definitiv stelele.
Acolo, la împreunarea dintre cer şi pământ îmi apare conturat destinul. O formaţiune de puncte. Le numesc iubirile mele efemere.
Trist pentru mine îmi pare când oamenii le privesc cum cad şi îşi pun în şoaptă dorinţe.
Dacă ar fi cu putinţă aş schimba destinul unuia dintre aceste puncte încercând sublima transformare într-un banal semn de mirare. Astfel aş putea continua opera ce-mi refuză realitatea. Să înalţ un zmeu care să contureze pe cerul nopţii, legând imaginar stelele, chipul tău, zâmbetul tau, sufletul meu.
Fatidic şi ireversibil, vom atinge anonimatul prin acelaşi final, la capăt de cale lactee, locul unde se sting definitiv stelele.
Acolo, la împreunarea dintre cer şi pământ îmi apare conturat destinul. O formaţiune de puncte. Le numesc iubirile mele efemere.
Trist pentru mine îmi pare când oamenii le privesc cum cad şi îşi pun în şoaptă dorinţe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu