vineri, 31 ianuarie 2014

Testament (VI)


Dincolo
de un cândva "noi",
ar trebui
să reziste amintirile.
Din nefericire,
amintirile noastre
duse la tarabă,
le-am schimbat
cu amintirile unui alt "noi".
Lumea mă plăcea
și mă compătimea.
La aceeași tarabă,
același negustor,
cu alte amintiri,
ale unei alte iubiri.
Și cum,
nu prima iubire nu se uită,
ci ultima:
iartă-mă!
Nu-mi amintesc nici numele tău.
Te numesc:
unica iubire.
Dacă mă poți a ierta,
îți las taraba
cu amintirile,
iubirilor mele efemere! ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu