luni, 13 ianuarie 2014

În agonie (III)


În singurătate găsim suficient timp în ale gândirii; ne purtăm între Divinitate și sinucidere cu atâta intensitate încât istoria purcede în ale resemnării. Cruciadele și inchizițiile devin povești spuse la gura focurilor infernului ...
*
Orice aș face pentru a-i intra în grație vieții, cineva se găsește suficient de dramatic încât să-i distragă atenția de la mine Demiurgului. Mi-e de ieșire într-o agoră și să țip ”Înainte de a cere ceva, cuiva, trăiți dracului orice până la capăt, măcar o singură dată!”...
*
Iubesc au nu viața? Aceasta-i întrebarea ...
*
Ce stupizenie zace în mine de-mi este de trebuință a înțelege firea omului!? Omul este dezinteres și sete și foame, eu mă inanițiez prin foamea de existență ...
*
Anotimpul preferat al morții i-ar fi toamna. În tăcerile suferințelor mele nu există anotimpuri! Cum i-o fi morții de mine, cu conveniență ‘au fără!?...
*
Să fi nebun declarat te scuză lumii, dar să fi nebun de durere nu te scuză pe tine de tine ...
*
Crimele existențiale se comit doar în singurătate. În cuplu crimele existențiale au aroma sexului ...
*
Singurătatea unei femei nu poate fi bântuită de speranțe, în schimb a noastră se rezolvă cu orice sân disponibil și laptele de mamă ...
*
Timpul nu ne iartă. Motivul? În cadența lui nu va înțelege nebunia unei leni absolute sau a unei neîmpliniri ...
*
Sunt leu între semeni și zmeu de hârtie între zei ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu