În agonie ... (I)

Dumnezeu a permis unul ca mine, doar pentru a-şi justifica existenţa. Mi-l închipui între două sevraje de-ale Lui, citindu-mă ...
*
Suferinţile neelucidate şi netrăite până la capăt, rămân agăţate în sarcina poverii sufletului. Sufletului meu îi este de inutil suportând atâta povară; l-am privit prin oglindă şi am remarcat că îi crescuse cocoaşă ...
*
Stau şi mă întreb cum de, atunci când Dumnezeu a însămânţat pământul, nu i-a dat numele meu mărăcinelui? Să umbreşti pământul târâtoarelor, cruntă menire ...
*
Am devenit autopsierul iluziilor umanităţii şi carnea-mi mi-e aromă cu cognac formolizat. Surse neoficiale spun că aş fi fost servit la masa ultimei cine, aia cu taine ...
*
Dacă poverile unei spovedanii ar fi sursa varicelor, mi-aşi scălda agonia în sângele varicos al umanităţii, întregind-o ...
*
Când e să se aleagă praful, tot ce rămâne de făcut ar fi să urmăreşti direcţia vântului...