Mi-e tine în mine şi-n tine de noi,
arhanghelii luptă cu palme zdrelite,
şi demonii noştri nu dau înapoi
fiind scutul cetăţii iubirii zidite.
Mi-e specie prin tine şi gândul mă taie,
fecioare se cer în abisul din noi
păstrez amintirii iatacul din paie
şi scrumul arid, apus cifrei doi ..
Mi-e timpul odihnă cât tu calci pe viaţă
prin somnul netulbur te văd agoniind
alcovuri trucate te-au scos de pe piaţă
te ştiu din trecuturi, cunoscută iubiind
Mi-e timpul de veghe, reîntoarceri în sine
iertare prin tine obţin de la toţi
fugit-am în lume pe urme divine
să pot a-ţi ceda, ce tu primi, poţi.
Mi-e tine în taine şi viaţă şi moarte
şi carnea mi-e crustă crescută-n noroi
templieri şi-inchiziţie mă socot de păcate
reproşul mi-e tine şi-n mine de noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu