Efuziunea simpatică şi plină de ridicol numită speranţă, nu ajută cu nimic şi nici nu schimbă viitorul. Este interesant şi probabil reconfortant să ne facem iluzii şi speranţe la fiece schimbare a zilelor de la marginea anilor consecutivi. Nu este nici o diferenţă dintre ziua de ieri şi cea de azi; sunt convins că sunteţi câţiva care în sinea voastră îmi veţi da dreptate. Pentru voi, cei naivi s-au inventat oglinzile, să vă priviţi în ele şi să realizaţi că după o noapte celebră, precum cea a "cumpenei dintre ani", diferenţa constă în ridurile şi cearcănele aferente oboselii acumulate. V-aţi trezit la fel de circumspecţi şi reticenţi vis-a-vis de viaţă, iar azi trebuie să luaţi totul de la zero sau de la minusul/plusul la care aţi lăsat-o ieri. În cazul meu viaţa arată la fel, am aceleaşi dureri, nevoi şi dorinţi pe care le am în fiece zi existenţială. Mă voi întâlni la fel de des cu cei dragi mie, mă voi gândi la fel de mult şi pozitiv la cei care există frumos în mine şi îi voi ignora cu aceeaşi eleganţă pe cei care nu au contat sau nu vor (mai) conta vreodată. Îmi voi păstra acelaşi drept, muncit de altfel, de a-mi face curat în viaţă sau a-mi adăuga noi prieteni. Prieteni, un cuvânt foarte pretenţios! ... Nu am nevoie de motivaţii în plus pentru a continua proiectele mele pe termen mediu şi lung şi nici de oglinzi suplimentare pentru a-mi aminti cine sunt. Port mereu cu mine singura oglindă care contează şi o numesc conştiinţă. De la mine, rogu-vă, nu aveţi aşteptări diferite de cele care existau ieri sau ceea ce aţi gândit pentru un mâine. Ca de obicei nu prea am nimic de oferit, nici iertări şi nici acuze; uitaţi de sfaturi, pentru că oricum nu vă sunt de trebuinţă şi nici nu vă folosesc. Experienţele noastre diferă, trăirile noastre diferă. Viul meu arareori se identifică cu al vostru. Voi continua a trăi, a vă citi pe cei care meritaţi şi a (vă) scrie din motivele pe care cândva le voi face publice, dar puteţi fi convinşi că ele vă implică şi pe voi. Nu vă doresc nimic, pentru că nu ştiu şi nu vreau să mint, dar loc de reverenţă am lăsat mereu ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu