marți, 31 decembrie 2013

Cum să-i râzi în față nefericirii


Paroxism! Negativism! Nihilism! În centrul acestui triunghi se regăsește Ateism! Am împrumutat câte puțin din toate și toți cei care au trăit și s-au acceptat astfel, dar din ultima nu. Agnosticism! Da, mai degrabă aici mă situez. În ultmii ani nu mi-am refuzat mai nimic, păstrând limitele unei decențe mai puțin înțeleasă. Să nu credeți care cumva că-mi pasă!...
Mă gândeam ca azi să-mi fac timp și pentru mine. Să stau de vorbă și cu minele sufocat de ipocrizia Universului. Și-mi pot spune fără tăgadă că știu despre mine și singurătatea mea, despre nefericirea care și-a cumpărat proprietăți în mine dar căreia nu i-a reușit metastaza. Nefericirii mele, din parte-mi poate a-i crește picioare și a încerca a mă răpi dintre cei dragi. Îi spun ei despre mine, despre vidul și goliciunea afectului și despre toate neajunsurile cu care se poate alege răpindu-mă incomplet. Mă poate abandona în nimic, dar despre nimic deja știu totul și nu-mi sunt de trebuințe Ariadnne cu firele ei și nici busola Ulysiană. Mă voi întoarce acolo unde mai regăsesc ceva din binele din mine.
Nefericirii mele îi pot crește brațe. Poate exersa pe mine orice tehnică oral-sexuală căci măduva rămâne între coastele adamice. Îi spun că din măduva mea nu se poate face transplant de nefericire către alții; sunt imunizat complet și aseptic pentru semeni. Nu salvez vieți dar nici nu voi stârni apocalipse în semeni. Zac în mine puterile conștiinței educate în sensurile biblice, chiar dacă asta s-a întâmplat împotriva voinței mele. Dumnezeul ăstei lumi a știut a ierta mai mult decât mine și s-a mutat uneori cu chirie, pentru taifasuri interzise cu aceeași nefericire.
Nefericirii mele îi mai spun că plec. Nu-i pot întoarce spatele pentru că florile (Florin) nu au spate. Jertfele se regăsesc în cripte, eu sunt încă viu, iubită nefericire. Am încă alte multe căi de umblat și încă multe de împlinit. Dar pot a recunoaște că fără tine, sublimă nefericire, nu aș fi fost ceea ce am devenit. Sunt proscrisul care-și permite luxul vieții! Reverență ție, dragă nefericire! Mai avem multe a ne spune, dă-ne răgaz și uneori mă voi reîntoarce la tine. M-aș bucura sincer, ca atunci când revin să fi încă la taifas cu El ...  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu