Aceeași senzație a nimicului și
prezența unei amorțiri. Nu mă îngrijorează lipsa pasiunilor, nici lipsa
dialogului sau conversației; mai degrabă perspectiva platitudinii este angoasa
primordială și unică. Nu aparțin niciunei zone de interes și nevoia unei
satisfacții pare tot mai îndepărtată. Mă pot refugia într-o bibliotecă; acest
gest de complezență, un soi de avertisment al conștiinței de sine, îmi poate da
un disconfort major. M-am ales cu prostul obicei de a pedepsi hârtia cărții
doar pentru că o editură a ales să publice un autor obscur, iar în librării și
biblioteci întâlnești pe rafturi tot mai mult amatorism și mercantilism
editorial. Mirosul plăcut al unei cărți nu substituie o scriitură proastă. Orice
s-ar scrie, mai puțin beletristica, suportă mai multe teorii contradictorii,
astfel încât orice adevăr căutat se află la ieșirea din labirintul acestei anarhii.
Pot fi indiferent dinaintea semenilor și rostirilor lor, dar dinaintea unei
cărți nu pot a fi. Mereu caut direcții contextuale, pătrunderea metaforei și disecarea
până la nivelul sangvinității a stilului scriitoricesc și a mesajului ascuns
între cuvinte. Dar și această îndeletnicire a deconspirării unui autor îmi
devine neutră. Nici în muzică nu am mai aflat de ceva vreme un refuz
motivațional. Pot încerca toate artele că îmi este de inutilitate , iar mie
mi-ar fi de trebuință doar scânteia care să declanșeze viul. Deocamdată mă voi
lăsa în deznădejdea platitudinii, doar pentru că îmi stau în veghe intuiția și
decența instinctelor domestice ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu