În carne se simte nevoia de sânge
și trupul se-apleacă ușor gârbovit,
în noapte se-aude un suflet cum plânge
exilul mi-e șansa, căci mi-s istovit.
În carne se simte o pace solemnă,
în sânge coboară un gând dezrobit,
doar umbra ta rece, tăcută și demnă
suportă plecarea și pasul grăbit
În carne se simte nevoia de fugă,
în toacă se-aude bătaia subit
și voia ta toată se-închide în rugă,
să-mi fi tu pasiunea a tot ce-am iubit.
În carne se-așează răcoarea stihiei,
în ce rost trudit-am grăbit pe pământ?
Sfârșitul mi-aduce menirea misiei;
Iubirea-mplinită e sfânt legământ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu