Gândurile aduse din răcoarea
sângelui rece conferă firii doza de pragmatism necesară traversării unui impas.
Luciditatea suportă doar paloarea din densitatea ceții, căci de ea te bucuri
doar în singurătate. Durerile care îți ard sângele trebuiesc domesticite; în sălbăticia
gândurilor expresia acestei sălbăticii se citește pe chip, oferind spectacolul grotescului
durerii. În tine ard focurile unui iad doar de tine perceput, iar cei din
juru-ți se delectează profan cu propria-ți dramă. Când nimănui nu-i pasă de
iad, durere și gând ai alege șansa exilului antarctic, locul unde sângele
coboară-n bernă, ceața primește tăișul sticlei și luciditatea își desăvârșește
firescul ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu