A fi sclavul frumuseții ca și estetică este o imbecilitate incomensurabilă. Să iubești frumusețea unei femei
îmi este totuna cu narcisismul. Frumusețea poate genera doar voluptatea cărnii,
a actului sexual animalic, fără picătura organică. Îmi este de împerechere? De ce
nu ar fi mai senzuală Afrodita? Pentru că-i lipsită de sangvinitate și tandrețea
unei îmbrățișări? Aleluia! Strânsoarea unei femei frumoase, fără lipsa pasiunii
îmi este precum un turnir medieval supus unei nudități complete: fără haine,
arme, cai și domnițe de cucerit, ori onorat. Nu de iubire mi-e teamă, mai
degrabă de dezinteresul pentru ea. Prefer iubirea sortită unei taine veșnice
decât o mie de așternuturi scrobite în parfumul unei femei ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu