miercuri, 5 februarie 2014

În vremea fricii (IV)


În singurătate nu există riscuri. Te simți pe de-a-ntregul deși ești fărâmițat; tot acest paradox stă în echilibrul firii datorită lucidității. Te-ai separat de lume. Această despărțirea dureroasă a separat cancerul de lepră; astfel toți am mai primit o șansă și iertarea divină pare mai permisivă.

Tot ceea ce lumii i se arată a deznădejde mie-mi induce plăcuta senzație a unei rezistențe împotriva ei. Mă declar partizanul tuturor împotriviților; de asemenea îi susțin și pe nebunii ajunși în ospicii, revoltându-se dinaintea și dimprejurul stăpânirii raiului ...   

Dă-mi Doamne firescul singurătății, iar tu păstrează nefirescul iertărilor tale ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu