sâmbătă, 8 februarie 2014

În vremea fricii (VII)


Despre farisei ... doar pace bună.  Nu mă pot înduioșa în răzvrătirea lor. Prefer grotescul strigătului dintr-o naturală agonie, decât scrâșnetul unei injurii scăpate printre maxilarele încleștate. În natura unei furii stârnite în capela ființială se pot coborî toți sfinții, dar știu că acea coborâre pregătește alintul furiei. În orizont cerul se-mbină cu pământul dinaintea oricărei priviri, însă numai celor dependenți de suferință li se întâmplă revelația. Nu se există ființă fără vene zdrelite de durere, dar numai cei pierduți în remușcări se caută de ele. Pentru restul orice mâhnire presupune dializă; acesta este singurul motiv pentru care mi-am ars cardul de donator ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu