Nu am știut până-ntr-un târziul
ăstei zile despre teama cuvintelor. Cuvintele se tem de gândurile mele. Când
gândurile se cer în libertatea cuvântului, ceea ce hârtia primește este aidoma
unui apostolat neîmplinit. În juru-mi lumea nu se căiește de nimic și se
plămădește din păcat. Dispariția noastră ca omenie se împlinește odată cu
dispariția durerii conștiinței. Nu simțim nici un fel de durere în plăcerile
cărnii; trupul suportă deopotrivă istovirea animalică și spaima victimizării. Se
trăiește puternic în transpirația mișcărilor brutale ale cărnii, în timp ce
sufletul primește un necrolog.
Frumosul stă în orice tinerețe
carnală, mai puțin în fragilitatea ei. Lumea se desfată în vorbe goale probând
justificarea milei. Nu mai este loc de îndrăgire și nici de îndrăgosteală.
Frumusețea trupească a femeii, că-i plină sau osoasă, se regăsește tot mai
puțin în poezia rostirilor. Se trăiește din plin în suficiența apucăturii de
marginile cărnii; ne-am redus la zvâcnire și geamăt. Nu ne mai căutăm de ceruri
și pământ, îndeajuns ne-ar fi podeaua și pereții. În carne se mai aude doar
cântarea ghețurilor, atunci când se rup în încordarea trupească ...
Cum să-mi fie bine despre
viață, fără viul cel mai viu al ființialității? Îmi bucur ochii de toții nurii
lumii, îmi bucur carnea de fiece atingere în alergarea sângelui, dar nimic din
astea nu mi-ar fi în posibil fără temperatura fierbinte a agoniei inimii. În desfășurarea
artei amorului, cel care se simte artist sau creator se folosește de
senzualitatea cărnii doar ca răspuns al ființei, al firescului de-a fi prin
dăruire. Niciodată nu voi renunța la dorința unui sărut și ispita prelungului
asediu în armonia unui etern preludiu. Viața este o agoniseală de amintiri pe
care ni le dorim plăcute și frumosul îl regăsesc doar în trăirea și simțirea
ființei, nicidecum în nume și chipuri. Ne amintim cu plăcere de nume și chipuri
doar dacă au purtat ceva din dragul nostru.
Nu mă tem de gânduri, nu mă tem
de cuvinte. Le-am oferit totală libertate ambelor. Privesc în juru-mi și remarc
cu mâhnirea unei resemnări că îndrăgosteala-i socotită o nefericită deprindere.
Pentru mine, atunci când îmi va sosi timpul, amintirile vor fi chipuri și nume sangvine.
Atunci poate mă voi bucura de nurii morții, acum mă întristez în semeni ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu