marți, 21 iunie 2011

Conversându-mă cu mine


Conversaţiile din toiul singurătăţilor mele se poartă la o masă rotundă, unde dispus alegoric mă aflu sedus de frumuseţea perfect simetrică a două femei tăcute, care ştiu să mă privească, să mă asculte. Interesantă este acea conversaţie a privirilor, a gândurilor tainic ascunse în tenebrele minţii mele, cu precădere toleranţa pe care cele doua şi-o dovedesc prin atitudinea statuară. Privirile lor sunt aţintite spre mine. Nu-şi dispută nimic, pentru că niciuna dintre ele nu mă revendică.
Femeia din stânga mea întruchipează frumuseţea cotidiană, dar fără a deţine clişeul vulgarităţii exersate. Senzualitatea ei ma deprimă la fel demult ca şi profilul perfect, iar singurul defect perceptibil este versatilitatea ei. Elevată şi stilată îmi lasă impresia că are răbdare cu mine şi se amuză pe seama incertitudinilor mele. Îmi poartă mirosul şi îmi acceptă necondiţionat irosirea. Romantismul şi seducţia sunt apanajele banale ale premeditatelor eşecuri. Detestă raţiunea, adoră suferinţa. Îmi oferă totul refuzându-mi orice contraofertă.
Femeia din dreapta îmi este la fel de apropiată. Frumuseţea ei rece îmi transpare dinaintea dramelor asumate cu luciditatea care-i conturează chipul. Are timp pentru orice şi ideea unei revelaţii îi repugnă total. Este imună la orice exaltare a afectului meu. Adepta raţiunilor lucide ştie că nu-i pot evita prezenţa. Nu are nimic de oferit, iar rolul ei este să îmi accepte complexitatea. Este punctuală iar unicul ei defect este perfecţiunea pentru că nu greşeşte niciodată.
Amândouă sunt mereu prezente la această miniaturală masă a tăcerii şi mă asistă la conversaţiile cu mine. Mereu aceeaşi aşezare. În stânga mea am viaţa, în dreapta mea ce-i dincolo de ea. Nu îmi fac nici o concesie, doar mă seduc!

5 comentarii:

  1. Fara a alege, o prefer pe cea din dreapta, asa cum este descrisa. Ar fi interesant dialogul lor si cine are ultimul cuvant. Viata? Moartea?

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu ai ce sa alegi cand ti se impune...

    RăspundețiȘtergere
  3. Bună seara Dinu. Îmi cer scuze pentru întârzierea răspunsului, din motive ... să le numim tehnice. Eu le prefer pe amândouă. Dacă aș alege dreapta aș renunța prea de timpuriu la cele lumești, dacă aș alege stânga aș considera ca m-am irosit. Încă mai am multe de făcut și de studiat, în consecințșă nu voi renunța deocamdată la nici una din cele două ”femei”. Cât despre dialogul dintre cele două și cine învinge las la latitudinea fiecăruia, funcție de disponibilitatea de a implica imaginația. Mulțumesc de trecere și lectură.

    RăspundețiȘtergere
  4. Bluemoon ...
    a impune nu se aplică în cazul meu. Nu-mi asum lipsa individuală a fiecăruia din viața lui. Fiecare este liber să aleagă și să suporte consecințele (vb la cazul general nu personalizez ideea). Dacă te refereai strict că moartea impune este cu totul altceva și înclin să cred că ai dreptate. Mulțumesc de trecere și lectură.

    RăspundețiȘtergere
  5. cred ca, pana, la urma, dialogul e cel mai important, nu neaparat cine castiga. pentru ca da, alegerea e a fiecaruia, viata se continua in moarte, dar nu pot sa nu ma intreb daca, pana la urma, nu e doar un cerc vicios. si nu, nu ma refer la partea "crestina" a vietii de dupa moarte. pur si simplu. daca nu se continua una pe cealalta, la nesfarsit...

    RăspundețiȘtergere