Dialectica vinei universale

Suntem ceea ce suntem şi aceasta este singura noastră vină. Ne asumăm iresponsabil orice eşec, chiar dacă în sinele nostru căutăm cu aviditate să ne dispensăm de greşeli şi să ne împovărăm semenii cu ele. Vina individuală ne aparţine şi ştim asta. Ceea ce nu cunoaştem, ceea ce nu ne oferă nici o certitudine ar fi raportul dintre vina universală şi cea individuală, atunci când ne asumăm ceea ce suntem. 

Mitul "liberului arbitru", alternativele pe care ni le oferă Dumnezeu, îi determină pe cei care sunt încrâncenaţi în a nu-şi pierde speranţa crezând în El să separe păcatul de vină. Păcatul este în aceeaşi măsură ca şi vinovăţia la îndemâna noastră. Diferenţa provine din modalitatea de asumare a acestora şi cu precădere din consecinţele care parvin după înfăptuirea acestora. Deşi la prima vedere ele sunt perfect legate, categoric ele sunt distincte prin natura percepţiilor. Exemplu: a ucide este un păcat. Este clar că ceea ce ne-a fost oferit de Divinitate nu avem noi dreptul să luăm. În acelaşi timp, în faţa legii suntem în culpă. Plătim aici, plătim şi “dincolo”. Dacă culpa se dovedeşte a fi din imprudenţă vom fi parţial iertaţi de legiuitori şi ne vom ispăşi pedeapsa faţă de societate. În casa Domnului vom fi puşi doar în dilemă, între iertare şi pocăinţă. Adevăratul proces ni-l face conştiinţa. Afectul nu ne iartă. Afectul este un produs al educaţiei, al evoluţiei şi al compromisurilor. Afectul este perpetua sursă a mediocrităţii sau calităţii vieţii noastre. Sufletul fiecăruia a suferit enorm de multe mutaţii şi acestea se datorează "liberului arbitru". În juru-mi am sesizat de multe ori această explicaţie: “Dumnezeu te-a lăsat să alegi, ţi-a oferit alternative. El nu este vinovat de nimic”. Sunt de acord doar cu ultima parte. Să analizăm corect. Dacă El a creat pământul, omul şi tot ceea ce reprezintă natura, restul fiind creat prin evoluţia omenirii, atunci care este meritul Lui? El are vreun merit vis-à-vis de descoperirea focului, hârtiei, prafului de puşcă, … ? Dumnezeu şi-a pus amprenta asupra muncii, descoperirilor lui Newton şi Erikson? Atunci tot el şi-a lăsat amprenta în opera lui Einstein, cel care a făcut următoarea afirmaţie după ce a văzut dezastrul de la Hiroshima şi Nagasaki: ”două lucruri sunt infinite, prostia şi universul, dar de univers nu sunt sigur”. Sunt convins ca voi primi şi replica următoare: “El a creat ceva bun, omul este cel care a ales să folosească alternativa nefericită a acestei invenţii”. Mulţumesc, sper să fiţi mai decenţi de atât şi să nu vă jigniţi, vouă înşivă, inteligenţa. El şi alternativele Lui se află la baza a tot ceea ce este bun şi rău. Noi suntem vinovaţi doar de alegerile făcute. Ştim care este vina individuală prin opţiunile noastre. Atunci vina universală care este? Ea există!? Dumnezeu există! Atunci, vina universală există! Vina universală ne pune în front cu păcatele noastre. Vina individuală este în directă relaţionare cu vina universală. Cea individuală nu se raportează la păcat numai dacă este în directă relaţie cu vina universală. Există oare un răspuns la întrebarea “cine este vinovat că s-a produs acea calamitate şi au murit sute de semeni?”. Credeţi-mă, cunosc răspunsul şi sunt sătul de el. Nu Dumnezeu ne pedepseşte. Noi ne pedepsim prin alegerile făcute. Noi avem parte de vina individuală; face parte din noi. Lăsaţi vina universală să-şi urmeze cursul şi să-şi păstreze discipolii. Sunt adeptul vinei individuale şi mi-o asum.