Nicolae Iorga
Cine iubeşte banul uită de sine. Devenit robul banului eşti dispus la orice risc pentru a-l obţine. Nu văd nimic rău în a-ţi asigura decenţa traiului. Nu este nimic rău în a lupta pentru tine, în a-ţi aduce împlinirea prin certitudinea unui confort financiar. Întrebare: câtă certitudine îţi poate asigura un confort financiar? A primi bani fără să-i meriţi este identic cu autodistrugerea. Majoritatea preferă gloria scurtă şi măruntă în detrimentul liniştii valorii personale şi asta pentru că avidul nu conştientizează că prin acţiunile lui nu va primi nimic în plus decât ceea ce este şi ceea ce merită din partea societăţii. Dorinţa de a deţine putere şi a controla destine prin puterea banului ne poate scoate din matca creaţiei proprii, o falsă negociere precedată de “defularea” Divinităţii. Legea compensaţiei se aplică şi aici. Ce câştigi pe o parte este o pierdere pe alte fronturi. Cu cât acumulezi mai mult pe un front cu atât mai expus eşti în faţa nevoilor sosite de pe restul fronturilor. Totalitatea acestor fronturi, cuantificate într-un întreg te vor declara marele perdant în faţa menirii proprii. Prefer demnitatea de a fi om. Este de preferat mediocritatea contemporanilor în detrimentul renegării originilor. Iubesc discernământul şi detest recensământul conturilor mele. Nu-mi doresc absolut deloc iubirea contemporanilor, dar dacă voi fi pus vreodată în situaţia de a alege între respectul, dispreţul şi invidia acestora, atunci voi alege prima variantă.
"Dacă teoria mea nu corespunde faptelor, cu atât mai rău pentru fapte."
Martin Hegel
Generozitatea este apanajul celor înstăriţi. Caritatea lor este identică cu spălarea păcatelor. Nici un milionar occidental sau de dincolo de Atlantic sau Pacific nu doreşte să dea socoteală privind acumularea primului milion de dolari. Educaţia este o trăsătură rară a celor avuţi. Povestea vieţii unui milionar educat sau filantrop îţi cutremură fiinţa. Îţi modifică structura mentalului şi afectului. De ce ai alege să fi ca ei când poţi fi ca tine? Ce principii umane îi călăuzesc pe cei înavuţiţi? Singura calitate care defineşte aviditatea faţă de bani este oportunsimul. Nu cunosc nici măcar în istorie un personaj care să deţină completa împlinire prin avere. Nimeni dintre milionari nu şi-a publicat fericirea, nu şi-a declarat falsitatea din afişarea ei. Au ales obscuritatea nefericirii în intimitatea afectului personal. Nu există comparaţie între suferinţa celui bogat care pierde bani şi suferinţa celui care pierde puţinul. Adicţia de bani se completează prin singurătate şi blestemele invocate de invidia săracului. Prefer umilinţa provenită din privirea celor avuţi decat neliniştile lor. Dramele înavuţiţilor sunt demne de Dante, eu sunt demn de ospicile care tratează suficienţa avuţiei interioare.
“Două lucruri sunt infinite pe lumea asta: prostia şi universul. Dar de univers nu ştim încă nimic sigur”
Albert Einsten
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu