Ce este femeia? S-ar putea rãspunde astfel: "femeia este cel mai frumos
cadou pe care Dumnezeu l-a dãruit bãrbatului". În acelaşi timp, femeia
poate adresa întrebarea: "Ce a spus Dumnezeu, dupã ce a creat bãrbatul"?
Rãspuns: " Pot crea ceva mai bun". Şi aşa s-a nãscut femeia. Dacã s-ar
porni mãcar de la aceste douã premise, femeia ar porni cu un net avantaj
asupra regnului masculin.
De fapt, dând în derizoriu, ar trebui sã recunoaştem mãcar cele trei
banale avantaje cotidiene ale femeilor în detrimentul nostru:
1. femeia este acceptatã de societate cu părul lung sau scurt. Noi, fãrã pãr sau cu plete imature şi rebele susţinute de teribilismul de moment, suntem declasaţi de societatea civilã;
2. femeia poartã fustã, dar este la fel de senzualã şi în pantaloni. Noi, acces limitat;
3. femeia primeşte flori. Noi avem acces la ele doar dacã suntem sportivi de performanţă (nu sexual) sau la propria înmormântare, când nu ne putem bucura decât pe ascuns de ele, fãrã sã ne ştie nimeni.
Banal. Aşa e. Trecem impasibili pe lângã toate astea, ne mândrim şi cu şi fãrã erectie cã suntem sexul tare acceptând poate undeva în noi, abstracta idee cã lumea este condusã de femei.
Mai este o chestiune. În spatele fiecãrui succes sau declin masculin, cine se aflã? Poate nu vedem, sau nu vrem sã vedem, dar este tot o oarecare EA. Câte rãzboaie se datoreazã unei frustrãri masculine, unui orgoliu masculin zdruncinat de eterna EVA?
Mã plictiseam, şi gândindu-mã la toate acele EA, care mi-au trecut pragul, sau care mi-au dat cheia fericirii, am realizat cã ar trebui sã le recunosc superioritatea. Ştiam asta de mult. Noi, bãrbaţi puternici acum, în uceniciile famililor noastre, eram mai mãmoşi. (poate numai eu! deja râd numai gândindu-mã la reacţiile celor vanitoşi şi niţel misogini). Am acceptat de atunci, dominaţia femeii. Nici acum nu mã împac cu ea, dar lupta mea cu EA a devenit elegantã. Doar aşa mai pot controla cumva intuiţia, posesivitatea, agresivitatea şi mai ales instinctele ei. Vom rãmâne veşnic sub matriarhat. Cu toate astea, mai am o plăcere, pe care o împart generos cu toatã suflarea masculinã. Noi, feroce şi dominanţi avem ultimul cuvânt: "ai dreptate, draga mea!". Despre noi, bãrbaţii, aş putea scrie o mulţime de chestiuni aberante (bineînţeles pozitive), dar bunul simţ mã obligã sã vã reamintesc cã despre cei decedaţi se vorbeşte numai de bine.
1. femeia este acceptatã de societate cu părul lung sau scurt. Noi, fãrã pãr sau cu plete imature şi rebele susţinute de teribilismul de moment, suntem declasaţi de societatea civilã;
2. femeia poartã fustã, dar este la fel de senzualã şi în pantaloni. Noi, acces limitat;
3. femeia primeşte flori. Noi avem acces la ele doar dacã suntem sportivi de performanţă (nu sexual) sau la propria înmormântare, când nu ne putem bucura decât pe ascuns de ele, fãrã sã ne ştie nimeni.
Banal. Aşa e. Trecem impasibili pe lângã toate astea, ne mândrim şi cu şi fãrã erectie cã suntem sexul tare acceptând poate undeva în noi, abstracta idee cã lumea este condusã de femei.
Mai este o chestiune. În spatele fiecãrui succes sau declin masculin, cine se aflã? Poate nu vedem, sau nu vrem sã vedem, dar este tot o oarecare EA. Câte rãzboaie se datoreazã unei frustrãri masculine, unui orgoliu masculin zdruncinat de eterna EVA?
Mã plictiseam, şi gândindu-mã la toate acele EA, care mi-au trecut pragul, sau care mi-au dat cheia fericirii, am realizat cã ar trebui sã le recunosc superioritatea. Ştiam asta de mult. Noi, bãrbaţi puternici acum, în uceniciile famililor noastre, eram mai mãmoşi. (poate numai eu! deja râd numai gândindu-mã la reacţiile celor vanitoşi şi niţel misogini). Am acceptat de atunci, dominaţia femeii. Nici acum nu mã împac cu ea, dar lupta mea cu EA a devenit elegantã. Doar aşa mai pot controla cumva intuiţia, posesivitatea, agresivitatea şi mai ales instinctele ei. Vom rãmâne veşnic sub matriarhat. Cu toate astea, mai am o plăcere, pe care o împart generos cu toatã suflarea masculinã. Noi, feroce şi dominanţi avem ultimul cuvânt: "ai dreptate, draga mea!". Despre noi, bãrbaţii, aş putea scrie o mulţime de chestiuni aberante (bineînţeles pozitive), dar bunul simţ mã obligã sã vã reamintesc cã despre cei decedaţi se vorbeşte numai de bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu