Ziua aceasta are mirosul unei zi de luni, searbădă și fără nici o valoare. O zi de luni mai seacă decât orice debut de săptămână; ziua în care toate ambițiile mele s-au fărâmat dinaintea nimicului. Am sentimentul amăgitor al păcatului trăit în cotidian prin fiecare semen pe care l-am întâlnit; te întâmpină cu acea atitudine de semizei decăzuți pentru o zi din Olimp dintr-un moft divin, pregătiți să-și devoreze partea lor de infern cu toată degradarea și umilința de care sunt capabili. Nici o virtute nu le poate rezista.
*
Mă gândeam deunăzi cum ar fi percepute între semeni trăirile mele. Cum ar fi interpretat empiricul cotidian între raportul de forţe al afectului personal şi cel individual, al străinului de lângă mine. Nu reuşeam deloc să îmi imaginez care ar fi reacţia de grup, sau individuală provocată de un raid al memoriilor mele între raţiunile lor. Zvârcolindu-mă astfel, nu am avut decât într-un târziu revelaţia faptului că orice aş scrie nu sunt credibil. Nici măcar pentru mine nu sunt credibil. Orice am trăit a fost insuficient, mereu calculat, întotdeauna supus unei raţiuni nimicitoare. În orice acţiune am mizat perfid de raţional pe experienţa mea, pe provocatele mele tristeţi, pe acumulatele mele suferinţi provenite din sincopele destinului. Nimic, dar absolut nimic nu am trăit cu pasiune reală. M-am întrebat atunci, la momentul revelaţiei, dacă m-am minţit, dacă mi-a fost frică de fericire ... Îmi vine să râd, pentru că fericire, iubire, adoraţie şi toate definiţiile împlinirii mi-au fost străine. Nu am gustat niciodată din fructul oprit şi închipuit al umanităţii, fericirea. Netrăind nimic pâna la limita suportabilităţii afectului, sau dincolo de ea, nu am ce scrie, nu am ce aşeza pe rugul alb al filelor existenţei mele. Atunci despre ce aş putea să scriu? Ce aş putea să las ca exemplu de trăire? Ce am de oferit? Despre lamentabilele eşecuri ale unei atemporale existenţe nu se arată nimeni dispus spre percepţie. Nici spre asimilare către trăire.
Plec să mă îmbăt!
Poate voi reuşi să mă iert pentru ceea ce sunt ... Atemporal, bineînţeles!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu