joi, 23 iunie 2011

Luciditatea sinucigașului


Am încercat de-a lungul mediocrei mele existenţe să înţeleg tendinţele surpimării la care apelează sinucigaşii. Ultimul gest de laşitate supremă, pentru că nu aş putea cataloga altfel acest gest, îi conferă raţiunii motivaţia împăcării totale cu afectul. Lipsa lucidităţii, disperările afectului şi exasperările la care ne supune acesta oferă iluzia curajului suprem.
Trebuie să recunosc că avem nevoie de un curaj fantastic pentru a ne însuşi rigorile propriei fatalităţi. Adânciţi în grotescul trărilor noastre, lipsiţi de rutina relaţiilor interumane, ne supunem celor mai cumplite atrocităţi scornite de negaţia existenţialităţii. Universul ne pare infect şi insignifiant, ne dispreţuim profund semenii, relaţia cu Divinitatea ne identifică cu Atlas, iar culorile se opresc în opacul pupilelor dilatate. Singura opţiune viabilă este neantul.
Nu cunosc nici un sinucigaş provenit din ”normalitatea” societăţii, care să fi ajuns celebru, în afară lui Iuda. Dar să recunoaştem că pe el l-a făcut celebru şi l-a dat ca exemplu cea mai puternică ”editură”, subordonată creştinătăţii. Nu cunosc pe nimeni care să se fi întors de dincolo, după o tentativă naivă de suprimare a vieţii şi care în urma întoarcerii să-şi fi păstrat luciditatea în forma ei pură, şlefuită de empirica existenţă. Nu cunosc nici măcar o persoană care să pună la bătaie o revelaţie a translucidităţii oferite de parcurgerea ultimului drum. Nu îmi amintesc să fi citit, auzit, sau să fi cunoscut pe cineva care să-mi releve întâlnirea cu Divinitatea sau plimbarea alături de El prin Eden, cu precădere sinucigaşi. Nu induc nici dispreţul şi nici neînţelegerea faţă de relaţia noastră cu Dumnezeu, dar nici nu încurajez comiterea unui gest pe care nici măcăr nu am curajul să-l gândesc.
Adeseori m-am străduit să percep fiorul pe care-l proclamă cei care îşi abandonează mărunta existenţă. Nu am un răspuns pentru ei, nu am un răspuns pentru mine. Ştiu doar că îmi este dragă viaţa, mediocritatea contemporanilor şi atingerea limitelor afectului şi raţiunilor mele.

2 comentarii:

  1. Sa mori nu e greu, sa traiesti inertial, iar nu e greu, trebuie doar sa te trezesti dimineata si sa astepti seara, si gata inca o zi bifata in calendar! Si iti ridici privirea si te intrebi cine esti si ce cauti, ce vrei si ce ai! Si langa tine nu poti atinge nimic, transpiratia rece iti e tovaras, si vrei doar sa schimbi! Atat, sa schimbi!

    RăspundețiȘtergere
  2. uneori, "lipsa luciditatii" e chiar benefica.

    RăspundețiȘtergere