sâmbătă, 18 iunie 2011

Cele 7 Păcate (IV) Desfrânarea





„Ce face un bărbat când iubeşte o femeie? O pregăteşte pentru următorul ...”
Lloyd Douglas

Desfrânarea merită “bârfită” pornind de la premisa că iubirea nu are legături reale cu eternitatea. Pentru că iubirea există, noi considerăm că este suficient să trecem prin toate trăirile adiacente ei, să atingem toate formele brute ale sentimentelor compatibile cu iubirea, să ne plictisim pe rând de adoraţie, de tandreţe, de romantism, de amăgire, de ură şi într-un final apoteotic să ne lăsăm în mrejele provocatoare ale dispreţului provenit din noi, din relaţia distrusă, din ceea ce a fost şi cu precădere din ceea ce a mai rămas.

Nimănui nu-i este străin conceptul regretului. Regretul de a te fi implicat, de a te fi regăsit în jumătatea ta, de a te fi împlinit prin vrerea celor cărora ne-am dăruit necondiţionat. La ce ne folosesc regretele? Orice eşec îşi are motivele lui. Suntem maeştrii în arta denigrării şi arta deghizării adevărului. Întotdeauna noi vom considera că greşelile ne aparţin în mică parte. Iubind, considerăm că totul ne este permis, că orice greşeală poate fi iertată. Nimeni nu iartă adulterul. Intrebaţi-vă dacă aţi trece peste infidelitatea partenerului. Nici cei mai înveneraţi creştini nu vor reuşi să treacă peste deşertăciunile sufletului înşelat. Ce rost au întrebările, ce rost au iertările în războiul cu certitudinea precedentului creat? Ştim cu toţii că o ieşire în décor nu rămâne niciodată nepedepsită şi că acest derapaj ne va urmării toată viaţa. Odată dovedit, adulterul devine sursa tuturor reproşurilor.

"Un bărbat poate fi fericit cu orice femeie atâta timp cât nu o iubeşte."
Oscar Wilde

Ce ne determină să comitem adulterul? Cu certitudine, nu plictiseala survenită în cadrul unei relaţii. Dualitatea noastră, nevoia de aprobare a viiciilor, de adulare a bărbăţiei noastre. Suntem purtători ai virusului iubirii, dar şi purtători ai implantului natural numit instinct. Instinctul poate fi depăşit numai de o raţiune intens educată şi exersată în canonizatele filtre ale afectului. Fiecare pas în libertate înseamnă o nouă ispită, o altă tentaţie. Ignoranţa va fi permanent răsplătită cu alte provocări, mult mai profunde, chiar lascive. Bărbatul ca şi femeia emană natural sexualitate. Face parte din educaţia de grup pe care ne-o însuşim încă din adolescenţă. Tendinţa de a cuceri cât mai multe teritorii şi permisivitatea celor care se doresc ocupaţi se completează perfect. Oricare dintre sexe poate domina sau accepta dominaţia. Nimic nu contează sub impusul instinctului. Contează doar fnalitatea. Realele probleme apar după marele eveniment. Atunci când se cere sau cerşeşti puţintică tandreţe, o fărâmă de atenţie. De ce trebuie să ne prefacem că avem ceva de oferit? De ce preferăm falsitatea când scopul a fost deja atins? Sinceritatea nu este în acest caz un act de curaj, ci mai degrabă o eliberare. Natura unei relaţii strict sexuale, dacă este stabilită de la început ne poate scuti de şocul căldurii unui corp străin, dar nu ne iartă de frisoanele conştiinţei. Fiecare dintre noi va alege varianta pentru care este pregătit: adicţia de sexualitate şi finalitatea formelor ei, sau echilibrul din cuplu.

"Un intelectual este cineva care a găsit ceva mai interesant decât sexul"
Edgar Wallace

Ne-am născut vânători; aşadar, excesul de masculinitate trebuie potolit. Sursa perpetuă a împlinirii orgoliului masculin este femeia. Necesitatea de a survola viaţa este dată de gustul experienţelor extreme. Cine spune că nu şi-a dorit vreodată să petreacă o noapte în compania a doua femei eliberate de prejudecăţi este ori un om fără capacitatea de a-şi recunoaşte sexualitatea, ori un mitoman mai mult sau mai puţin declarat. Cei care au refuzat un asemnea experiment, ori suferă de un excesiv puritanism, ori intră prea des în catedrale, sau cel mai fericit caz – au cunoscut împlinirea prin iubire. Ai nevoie de astfel de experienţe!? Este perfect! Ai dreptul la orice, oriunde şi cu oricine. Tu ai ales să-ţi îngrădeşti libertatea. Să renunţi la tine! Atunci cînd alegem viaţa de cuplu ştim de ce am ales. Atunci să rămânem consecvenţi alegerii făcute în detrimentul instinctului şi plăcerii de moment. Să recunoaştem: orice personaj adulterin dacă este suficient de inteligent nu va renunţa la ceea ce are acasă pentru un amor ratat din faşă. Îmi amintesc despre cel mai rar tip de sex întâlnit – din punct de vedere al calităţii superioare, este sexul filozofic: ai unde, ai cu cine, ai cu ce, dar … de ce!?

“Marea diferenţă dintre sexul plătit şi sexul gratis este că sexul plătit e mai ieftin … ”

Brendan Francis

Un comentariu: