luni, 2 decembrie 2013

Post-comă (I)

(acest concert merită studiat, ascultat, trăit metafizic)

          Am avut și eu nevoi. Am avut nevoi legate de mine, de limpezire. Am stat și am ascultat și am privit ore, zile și nopți, un concert muzical. A fost precum o inițiere în ale altor lumi. Un univers paralel se deschide pentru mine, un univers în care trecutul nu își mai află rostul. Nu vorbesc în termenii ipocriți aferenți unui nou sau alt început, vorbesc doar despre anularea unui trecut nefolositor acum. Sunt convins că trecutul nu-mi va da pace și se va osteni suficient cu mine încât să mă provoace. Sunt oameni de a căror lumină și imagine nu te poți debarasa orice ai încerca; sunt parte din tine, se hrănesc cu ceea ce ești, ai devenit și urmăresc cu ardoarea condamnaților la viață ceea ce vei deveni, doar pentru că pentru ei ești sursa inspirațională a unei existențe mediocre. Mediocrii se hrănesc cu iluzii, indiferent cui aparțin aceste iluzii și cât de mult se regăsesc în ele. Mediocrii sunt singura specie care mai caută fericirea; nu poți face asta fără a crede în ea, fericirea.
          Mi se întâmplă și mie să mă mai surprind. Sunt pasiuni care cresc odată cu tine, în anumite etape ale existenței. Aceste pasiuni pot deveni devastatoare fără să conștientizezi acest lucru, iar atunci când se întâmplă poate fi mult prea târziu. De regulă mă ocup imediat de orice imersiune într-o posibilă apocalipsă, dar de această dată chiar m-am surprins și pe mine de cât de superficial am fost. Siguranța de sine se poate întoarce împotriva ta uneori. Mi-am păcălit rațiunea bazându-mă pe crima înfăpuită asupra afectului, cu mult timp în urmă. Dar sufletul se poate regenera, o tâmpenie, o scăpare a geneticii sau a Dumnezeului. Odată ce cunoști sursa acestei pasiuni otrăvitoare, ce poți face? Am ales extirparea sănătosului, a părții nevătămate care stă la baza bucuriei, aș putea spune a mizantropiei nefericirii. Acest tip de reconversie a afectului nu este indicată, pentru că nu oferă decât deja-vu-ul. Sunt semeni care caută deja-vu-ul pentru a-și motivaționa calea visului împlinirii, dar în cazul meu nu se aplică. Atunci când mă deconspiră o tumoare afectivă, soluția este muzica.
O femeie poate fi frumoasă când afli în ea o partitură muzicală care o definește. Cum uiți interpretarea ăstei partituri când viața ta este numai o muzică? ........
continuarea în Post-comă (II)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu