luni, 16 decembrie 2013

Cine ești tu, femeia-copil sau copilul-femeie?


Indeciziile tale mă frământă. Mai mereu în căutare, fără o țintă precisă. Nu-ți dorești concretizare, doar să trăiești pe modelul carpe diem. Te îngrijești permanent de trupul tău, mai niciodată de suflet. Carnea ta trebuie să sfideze perfecțiunea, inima ta suportă orice pentru că s-a hrănit cu indolență; a ta și a celor cărora intenționat le-ai cedat. Nu trebuie să-mi explici nimic; știu că tot ceea ce ți se întâmplă se datorează doar ție. Capriciile tale nu țin de defecte, vicii sau păcate; aparțin categoriei dorințe și trebuiesc împlinite. Interesant este că nu ceri nimic niciodată, dar primești totul cu aroganța unei zeițe care acceptă cu naturalețe ofrande. Gura lumii este liberă să zburde prin jurul tău și să te înfiereze, tu răspunzi prin arta seducției, nestăpânită dar adaptată la situație. Sexul nu este niciodată obligatoriu, iar practica lui apare mai mult ca un moft. Nu bați cu piciorul în podea când ești refuzată, zâmbești uneori, dar privirea ta în astfel de situații ascunde un comando de asasini plătiți. Foarte interesant este și trezitul dimineața lângă tine; nimic nu este cert în afara ta iar eu mă regăsesc între intrus și disprețul pe măsura privilegiului de a te privi nud în diminețile tale generoase. Nu caut să-mi explic cui datorez această statornicie a mea. Nu mai am răbdare și nici timp pentru a investi în mofturi și capricii, dar copilul-femeie a pus stăpânire pe mine și își cere tributul. Orice victorie din umbra unei frumoase cuceriri merită răsplătită și tu știi asta ...
Când ne-am cunoscut mi-ai spus: Doresc să-ți ofer ceea ce toți vor de la mine. Sex. Scriitura ta este suficient de bună încât să ți se ofere o femeie pe tavă. Nu-ți voi fi amantă, nu-ți voi deveni soție. Și eu cunosc diferența dintre a dori și a vrea, tocmai de aceea doresc să-ți ofer ceea ce alții vor de la mine și tu poți avea cu oricine. Diferența o va face implicarea!”. Atunci m-am înscris cuminte și naiv (în aparență) în categoria începuturi. Cu tine am aflat că infernul poate fi și plăcut. Când mă simțeai că nu mai rezist și sunt pregătit să renunț înlocuiai răsfățul cu atitudinea. Rochiile de seară mulate și decoltate substituiau bodyurile și minijupele, iar lenjeria intimă putea fi dantelată sau să lipsească cu desăvârșire. Totul se raporta la cât de mult credeai că mi-ai greșit. Dantela te obliga la supliciul plăcut al preludiului, nuditatea la vulgaritatea și desfrâul unei ultime nopți înaintea sosirii Apocalipsei. Gablonzurile dispăreau odată cu capriciile, tandrețea se instala în albia dintre straturile rațiunii mele exersate. Am apreciat maximal instinctele tale. Niciodată nu ai ratat momentul revenirii la viață a slăbiciunilor mele, mai ales atunci când singura slăbiciune ai fost tu. Când am diversificat capitolul slăbiciunilor, m-ai încurajat să mă opresc la cele care nu-ți făceau ție rău, respectiv tutunul, cafeaua și scriitura. Îți place să sorb cognacul de pe trupul tău, doar pentru că-mi place mie. Substitui nonșalant mofturile cu compromisurile. Arta supraviețuirii pentru tine devine atunci arta conversației cu un mucalit ca mine. Niciodată nu voi înțelege cum te poți ierta de superficialitate, cum mă poți ierta de exersarea artei de a fugi de tine, cum ne poți ierta de nepotrivire. Sunt momentele femeii-copil și singurul moft sunt eu, iar pentru asta ai reinventat arta compromisului.
Știu că nu te iubesc. Mă tem să fac asta, la fel de mult cum te temi și tu să o faci. M-ai întrebat cândva ce caut prima dată la o femeie. Ți-am răspuns parafrazându-l pe depravatul Bukowski, iar el pe Richard Bourton, actorul: trebuie să aibă cel puțin 30 de ani”. Ai zâmbit și m-ai întrebat la rându-ți: Trupește, sufletește sau rațional? Îți pot oferi asta pentru două din cele trei variante. Ghicește singur pentru care .... M-aș putea supăra pentru că m-ai mințit. Ghicitoarea corectă era Îți pot oferi asta pentru una din cele trei variante!. Este singura certitudine în ceea ce te privește, indiferent cine ești: femeia-copil sau copilul-femeie.
Știi ...? Te-aș putea iubi la infinit pentru că tu poți îl poți atinge, dar am o mare problemă. Nu știu niciodată la care capăt al lui te afli, la cel cu plus sau cel cu minus ...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu