*
Singurele secrete
care se pot păstra sunt cele care se uită în același timp cu persoana care le-a
împărtășit.
*
De ce am iubi pe
cineva pe care în final îl vom urî foarte mult?
*
Când îți
reușește o răzbunare ieftină îți pare că l-ai prins pe Dumnezeu de boașe. În
fapt, ai prins două boabe de strugure și ești pe cale să savurezi forțat tot
ciorchinele. Dacă ești suficient de puternic, vei fi mutat în vie …
*
Nu am deloc
încredere în cei care fac fapte bune. Orice faptă bună vine în contrabalanța uneia rele. Din nefericire o mizerie impune o altă mizerie, de obicei mai mare,
pentru acoperire. Este imposibil să compensezi faptele, să asiguri echilibrul.
Și apoi cine îmi garantează faptul că atunci când face o faptă bună, nu-și speră
iertarea pentru lovitura dată altuia?
*
Când ai un țel
bine definit nu contează metodele folosite și suma victimelor. Odată atins
țelul, totul se reduce la justificarea dinaintea propriei conștiințe.
*
Am aflat o cutumă
umană, greșit aprofundată, în ideea impusă: “nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită”. Pedeapsa care ni se aplică poartă
clar amprenta celui care dispune. În cazul Divinității, pot doar spune că
Dumnezeului nu i-a reușit creația vreunui sistem care să fie capabil să mă excludă sau să
mă anihilieze; în schimb pedeapsa pe care a gândit-o pentru zvârcolirile mele
este prea dură, tocmai eu să primesc darul perseverenței …
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu