vineri, 22 noiembrie 2013

Captiv într-un prezent mult prea scurt (II)


Să aduci o stare neutră la nivel de pasiune indică o fisură a afectului. Ce am zămislit ascuns în vid a erupt ilogic. Să înțelegi a fi plin de tine în sensul unei nevoi de dăruire, a unui paroxism stupid care te descompune. Afi” a devenit “a dărui” și în jurul tău singurătate. Cum să fug de ea? Sunt nevoi pentru care nu găsim soluții iar întoarcerea în sine nu poate fi decât devastatoare. Sunt posedat de tristețea unui saltimbanc care ar renunța la toate aplauzele lumii pentru o singură și simplă împlinire: cineva care să-l înțeleagă. Iubirea a început să mă piardă și în ea nu mai regăsesc firescul. Am eliminat încercând pe rând toate teoriile existențiale iar acum sunt în nimic, la fel de îndepărtat de agonie, la fel de îndepărtat de extaz. Lipsit de spaime, sunt tentat să iau o pauză de viață ...  

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu