Am de ales, cel puțin astfel cred, între pentru tine și fără tine. Sunt părtașul paradoxurilor care îmi definesc existența, descompunând destinul. Fără să mai cred în Kharma și de ce nu nici în Divinitate sau zei, mă refugiez în destinele altora alterându-le.
Dacă ar fi să aleg pentru tine aș ucide timpul ca să mai ai secunde pentru mine. Voi sacrifica totul urcând înspre egoul tău, coborând înspre misterul eu, legându-mi nopțile de zilele tale, legănându-mi tâmplele în inerția pașilor tăi.
Alegând fără tine ...
Mă aplec deasupra morții mele, fără să plec, fără să mai rămân!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu