Când
avem ceva de oferit indicat ar fi să nu ne temem. Să oferim peste așteptările
semenilor, să oferim fără a aștepta ceva în schimb. Atunci când facem astfel de
gesturi putem fi considerați egoiști pentru că nu ne gândim la consecințe, mai
mult decât atât nu ni le asumăm. Cum poți reacționa atunci când ești iubit(ă),
mai ales când această iubire se destăinuie ca răspuns acțiunilor tale? Nimic nu
este simplu când iubim; când iubirea nu ne este împărtășită toată nefericirea
noastră se răzbună cu altruismul revenitului din infern. Ne simțim trădați doar
pentru că timpul nostru s-a scurs într-o inimă artificială. Ajuns neom prin
suferință, vei dărui și mai mult pentru că doar astfel te poți mântui de tine,
te poți goli de sentimentul neîmplinirii. Abia ajuns aici poți începe a ierta, ulterior
a persista în greșeală doar pentru că ne este de trebuință a iubi, a dărui
peste măsură; repetăm obsesiv exercițiul iubirii în speranță că va veni vremea
când rațiunea va ceda definitiv afectului, iar acesta din urmă va înnebuni
frumos …
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu