Sistemul de valori este ceea ce definește individul în raport cu ceilalți și mai ales în raport cu universul. A te raporta la ceea ce definești tu, individul, ca fiind superior, nu este decât un monolog purtat la nivelul subconștientului și cel al rațiunii. Este suficient sã identifici repere? Și sã "adopți" idoli, pentru a te personifica, astfel încât sã poți renunța la canonizatele valori rezultate din moralitatea societãții în care îți duci "umila" existențã? La ce folosește sã cunoști sau sã intuiești viitorul atâta vreme cât îți sincronizezi existența dupã perceptele creștine? Nu am nimic cu aceste percepte, dar nu am gãsit nimic care sã îmi aducã rãspunsuri la zvârcolirile mele și nici nu m-a ajutat în a interpreta mai bine lumea.
Individual, ne raportãm la ceva imaginar, fãrã a conștientiza cã acel imaginar este practic ceea ne-am dorit a fi, dar este mai presus de puterea noastrã de accepțiune, a ceea ce suntem. Cu cât evoluția este mai evidentã cu atât mai mult sistemul de valori al individului este mai dur. Se renunțã instantaneu și inconștient la gândirea aleatorie și se prolifereazã concepte dure și reale asupra unei noi etici cerute de rațiune. Rațiunea, cea care dã confortul cunoșterii și care ucide acțiunea. Concluzionând, toate valorile prin care individual am incercat sã ne creeam o lume mai demnã de noi, devalorizând tot ceea pentru alții este valoare, dacã s-au dovedit a fi pertinente și aplicabile, ne conduc la o nouã conformație și la standarde ridicate, care nasc în ceilalți ideea de neputințã în a înțelege, de a percepe ceea ce suntem ca entitate individualã. Aceasta este cauza nașterii frustrãrilor și refulãrilor. Este ideea acceptãrii noțiunii, "a fi nihilist". O revelație a pragmatismului din fiecare "homo sapiens".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu