Eu sunt mai singur decât marea
M-am sfărâmat mereu de stânci
Nu ţi-am cerut prin val favoarea
Să-mi fi tu ţărm ci să m-alungi.
Eu sunt mai singur decât creasta
Pe care fost-am noi cândva
Acuma mă colindă oastea
A unui neam ce nu mă vrea.
Eu sunt mai singur decât iarna
Nu dau zăpezi, dau numai frig
M-ai părăsit atuncia toamna
Chiar de n-auzi, eu tot colind.
Eu sunt mai singur ca deşertul
Şi-n loc de sânge am nisip
Tu ţi-ai dorit să fi profetul
Ce-a prorocit cândva sfarşit.
Eu sunt mai singur decât lumea
Şi am s-o iau din nord spre sud
Minţind la infinit mulţimea
Că eu posed, ce n-am avut!?
Eu sunt mai singur decât tine
Şi voi gândi atrocităţi
Am să prestez cât va mai ţine
Comerţul cu singurătăţi!
Eu sunt mai singur decât noaptea
Nu am o stea, acolo sus
Iar pactul meu va fi cu moartea
Să nu-ţi şoptească unde-s dus ...
Nimic mai frumos!
RăspundețiȘtergere"Comertul cu singuratati"..suna a afacere falimentara.(zambesc,dar nu e zambetul meu)
Minunate versuri;in clipe de inspiratie bucurati-ne cu cateva versuri de :poeme ratate:.
O zi buna!
@Nu e nimic
RăspundețiȘtergere... o să încerc, dar nu promit nimic, nici măcar ceva bun sau rău :)
Mulțumesc.
Reverențe.
Daca dupa mult timp nu am mai apucat sa citesc "revelatia" ta , am facut-o acum . . . frumoase versuri .
RăspundețiȘtergere@Ali Cantemir
RăspundețiȘtergereMulțumesc.
În schimb eu am timp pentru a urmări orice poză sau ilustrată a obiectivului d-voastră direcționat de una bucată retină inspirată.
Felicitări și insistați cu fotografia.
Reverențe.
PS: Nu am uitat că v-am ”amenințat” cu o propunere de colaborare. Va veni și vremea ei, dar să finalizez eu ce mi-am propus. Toate la timpul lor.