Frica ... una
dintre formele existențiale ale vieții. Frica este unul din atributele
umanității. Cândva eram un obișnuit al ei. Au fost momente când fiorul fricii
îmi dădea o senzație de voluptate uluitoare. Până când am descoperit frica
lipsită de formă sau conținut. Să fii bântuit de o frică fără motivație, fără
perspectiva unei revoluții ulterioare care să-ți îmbunătățească viața. Ajunsesem
în starea unei depresii induse prin senzația bântuirii. Mi se-ntâmpla frica
fără suport, acea teamă a unei pierderi irevocabile și definitive a ceva sau
cineva care nici măcar nu exista sau se regăsea precum un conținut al vieții. Am
reușit evadarea din starea de maximă incertitudine cedând voinței lucidității. Ulterior
am învățat să o controlez și să încep a trăi fără voluptatea ei. Mi-e infinit
mai bine fără fiorul ei, dar mi-e sec, mi-e vid de formă și conținut.
Luciditatea nu mi-a oferit și un substitut al ei și nici măcar o motivație să
fiu mai apropiat de semeni. În vremea fricii trăiam în varii forme, eram unul
dintre răsfățații soartei; în anturajul unei lucidității depline nu poți fi
decât răsfățatul singurătății.
Dă-mi
Doamne tot ce ai gândit și ai pregătit pentru mine, iar pentru semeni mai
picură din voluptatea fricii ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu