Motto: ”Foc am
venit să arunc pe pământ
și
cât aș vrea să fie acum aprins!”
Luca
Suport nedreptăți
doar din partea vieții. Le-am pierdut numărul, le simt tot mai multe și mai
apăsătoare. Nu-mi mai pun problema unei superficialități personale, merg pe
intuiția-mi exersată și pe ideea unei calomnii a destinului întărită de teoria
creștină, cea a încercării. Pentru un lucid ca mine este o ciudățenie să iau în
calcul vreuna din teoriile creștine, însă nevoia unui reper în acest haos tot
mai dezorganizat mă obligă și la astfel de artificii. O minciună, oricât de
motivată ar fi, rămâne o minciună, însă o prefer ispășirii păcatului.
Surdă și mocnită-i
durerea din acest haos care mă definește, durere coaptă în ungherele ființei,
apoi pornită spre carne. Sunt prins între mocnit și urcarea-n stihie, și-n
povârnișul durerii nici o țipenie de om. Măcar mi-e de liniște și taina
minciunii, însă aștept acel adevăr care cu prețul trădării minciunii îmi va
spune despre viață și de unde blestemul neîmplinit al nedreptăților. Încă
rezist, încă sunt deasupra durerii ...
M-am
născut bătrân și de atunci scriu cu un condei înmuiat în conștiință ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu