Te-am căutat în vremea lumii
dorind întreg să te iubesc,
mă confesam în noapte, lunii,
rugă-i șopteam, să te găsesc.
Tu m-ai primit în taina dimineții
și m-ai iubit cât ți-a fost dat,
te-ai așezat în linia vieții
ce s-a-ntrerupt, când m-ai lăsat.
A fost prea scurt și tot mai doare,
mult prea puțin ne-am fericit,
în vremea lumii milenare
eu de iubit, te-am tot iubit.
Mi-s înger decăzut din drepturi
și te-am urmat în întuneric;
doream să-mi fii tu soață-n ceruri
căci pământesc, nu ți-am fost vrednic.
În pasul singur ce mă poartă,
mi-s trup mutat din loc în loc,
mi-ai fost destin, acum mi-s soartă
Eros pribeag, fără noroc ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu