Știm atât de puține despre astă
lume și majorității îi este de suficiență. Suntem puțin cei care căutăm
adevărul în forma lui totalitară, iar persistența în atingerea lui este o dovadă a neobișnuinței în ale renunțării. Sursa
acestei încăpățânări este frica. Temerile noastre surprind frânturi din
incertitudinile noastre, niciodată complementare. Cu cât ne apropiem mai mult
de adevăr cu atât mai puternică devine frica. Atunci, în febra fricii, ne
asumăm revolte care să ne absolve de ultima luptă, cea a parcurgerii ultimei
părți a drumului. Încropiți în raționamente trunchiate din pricina relativului
din acel adevăr incomplet, dar asumat, suportăm fel și fel de lupte ideologice
fără relevanța unei certitudini, a unei soluții care să conțină toată
sinceritatea de care este capabilă conștiința. Adevărurile incomplete sunt
identice minciunii prin omisiune. Mi-e de suficiență minciuna și trădarea,
ridicată la rangul evlaviei, a neamului meu. Știu că nu voi apologiza niciodată
aceste adevăruri și nici nu le voi întregi, dar pentru mine renunțarea nu este
decât invenția semenilor. Eu nu mimez furia vieții și nici iertarea, mi-s
blestemat să fiu atins de certitudinea și indiferența galileică ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu