Melancolie

Să fii treaz în permanență. Să realizezi neajunsurile vieții și perspectivele ei ridicole. Să ai curajul de a face orice și oriceul acela să nu-ți fie îndeajuns pentru a-l întâmpla sub orice formă poate fi împlinit. Să conștientizezi adevărurile refuzate de ceilalți, doar pentru că viața nu merită efortul introspecției. Să ai răspuns la marile întrebări existențiale și aceste răspunsuri să-ți devină certitudini. Să accepți provocarea fiecărei picături de rouă, sfârșind în amurg sfâșiat de temeri și iertarea acordată anticipat semenilor. Să te regăsești în filozofiile existențiale și combinându-le să reziști tentației ascezei. Să te eliberezi de veninul din fiere, consolându-ți ființa după fiece act care presupune socializarea. Să-ți stingi incendiul pasiunii, atunci când se întâmplă atât de rar încât îți trece viața în căutarea acelei pasiuni, cu lacrima nevărsată încă, dar care stă în așteptarea inevitabilei finalitate. Să te cerți în monologuri cu Creatorul și creația Lui doar pentru a-ți apropia suportabilitatea supraviețuirii. Să te sinucizi în fiece resemnare și să te reînvii în fiece revoltă dinaintea propriului destin.

Unde poți afla măreția în toate astea? ...