Din noaptea ce-mi devine zi

Cum pot numi o noapte făr' de lună,

când nu-i pe cer regina orelor târzii

și port în gând poveri ce te răzbună?

E prima noapte ce-mi devine zi!

De ce-mi doresc o noapte făr' de astre

asemeni celor duși prin sihăstrii?

În negrul nopții prevestind dezastre,

o altă noapte îmi devine zi!

De ce pornesc din noaptea făr' de tine,

când eu în noapte am învățat a fi?

Nimic din ce-i lumesc nu mă reține

în noaptea veche devenită zi.

Și cum se-ntâmplă-n noapte toate cele

și doar un suflet am pentru-al jertfi,

dau rugă ție, lunii și lucirii-n stele

să fiu iertat că rătăcesc prin zi...