joi, 5 martie 2015

În insomnia umbrelor mărunte


În insomnia umbrelor mărunte,
astâmpărăm amorului avânt,
escaladându-ți Venusului munte,
mă lepăd ție-n veșnic legământ.

În insomnia umbrelor mărunte,
golește-mă de viul cel perfid,
ducându-ți dorul până-n amănunte,
când tu nu ești mă tem de suicid.

În insomnia umbrelor mărunte,
purtăm pe carne urme de cinism
și până vin ninsorile pe frunte
să-i dăm pasiunii  renta de ludism.

În insomnia umbrelor mărunte,
ne vom păstra cât va fi vrere,
de frici tu inima-mi descrunte,
prin dor să-mi fii, să-ți fiu avere.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu