Purtare

Se poartă-n absurdul ființial o candoare

ce-mi poartă de grijă prin gânduri fugare

și totul se pierde ca fluviul în mare,

absurdul e marea și valu-i candoare...

Se poartă în viul sangvin o savoare

ce-mi poartă de grijă sub lună și soare,

căci totul se pierde și cerul în mare,

în viul sangvin doar umbra-i savoare...

Se poartă-n declin a mea consolare

ce-mi poartă în grijă a ta contemplare

și totul se stinge-n a noastră-ntâmplare,

absurdul și viul sunt ultima stare...