sâmbătă, 21 martie 2015

Vacantabil



Dezordine în tot ce-i posibil,
fantasme ajunse-n prezent,
trădarea-i un gest admisibil
atunci când iubesc violent;

Condiția umană m-apasă,
impune să trec peste tot,
un zâmbet blocat în grimasă
și tu, un simbol de tarot.

Trecutul revine în timpuri,
o lene a inimii vrere,
durerea se scurge în simțuri
iubirea se stinge-n plăcere;

prin carne atragem delirul,
infirmi ce trișăm înc-o moarte,
femeie dezbracă-ți cașmirul
citindu-mi în suflet și carte.

Lihnirea ce-mi zace în sânge,
pretinde-un pribeag aparent,
aluzia emoției mă frânge
de tine m-agăț dependent;

excesul coboară-n dorințe,
invidia-i stârnită-ntre sfinți,
în demoni și umbre conștiințe
mă dau pe emoția ce-o simți.

Fiorul prelung în sfârșeală
în clocotul sângelui tău,
dă vieții concretul greșeală
în mine provoacă un hău;

în tine extazul cedării,
în mine amurg fulgerat,
ce-i moarte supun abdicării,
iubindu-te cad în păcat!
  
Sunt prada simțirilor mele,
un rătăcit ireparabil
un viitor prin zațul de cafele
și locul tău din mine, 
vacantabil...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu