Tu toamnă, mie...

Ce-mi pregătești tu toamnă, mie?!

Seducătoare-n nuanța ruginie,

femeia-n pârg și-a ei copilărie,

mi-ai oferit să port în veșnicie...

Ce mi-ai promis tu toamnă, mie?!

Un sân dospit sub transparenta ie,

îl omagiam cu buze-n agonie,

cerșind iubirii amnistie...

Ce-mi amintești tu toamnă, mie?!

Trăit-am o frumoasă nebunie,

iubind ce mi-a fost dat să-mi fie,

chiriaș în a iubirii dinastie...

Să nu-mi refuzi tu toamnă, mie!

Sfârșitul meu de reverie

și un partaj la sărăcie;

să mă dai iernii-n custodie!...