Fiecare își vede
viața altfel, prin prisma implicării ori cea a discernământului. Nici o analiză
nu este posibilă fără introspecție, luciditatea fiind obligatorie în acest caz.
Cu bunele și relele ni se întâmplă viul, mai precis viața stabilește cotele
existențiale ale momentului; restul este platitudine.
Mă includ în
categoria celor care au văzut destule, s-au implicat în mai toate care au
contat (chiar dacă mai mult sau mai puțin), care și-au permis eșecuri doar
datorită conștiinței. Suntem produsul unui melanj al sinelui și exteriorul lui,
un exterior permis doar prin compromisul final dintre afect și rațiune. Deținem
acea robustețe existențială care ne face mai iertători cu cei care nu reușesc
sau cei care prin natura firii lor abdică dinaintea slăbiciunilor.
Există și mulțumire
în a fi. Totul se reduce la
investiția în tine, la răbdarea cu care te-ai construit, te-ai adaptat la ceea
ce numim viață. Nu este suficient să te observi traversând viața, și ea pe
tine, trebuie să ai puterea detașării. Și totuși! ... această detașare nu completează
nimic atâta timp cât privindu-te din perspectiva detașării nu te recunoști, nu
te identifici cu ceea ce ești ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu