Poem inutil

În cimitirul vechi afli poetul

ce rimă pune-n rostul nepătruns,

apoi se-ntoarce-n sine, bietul,   

incertului să-i fabrice răspuns.

În tine a apus demult iubirea,

în el coboară berna peste tot,

prin troc i-ai dat deșertăciunea,

la schimb cu sufletu-i necopt.

Nu mai e loc de simpla insinuare,

nici de adulterul mimat cu erotism,

rațiunea ta proclamă segregare

între iubire ca rutină și sofism.

Poetul își va scrie epitaful

visând la procesiunea unui marș nupțial,

de toate în final se-alege praful,

iubirea-i cert, un anotimp existențial.