Ni se-ntâmplă nimicul între soare și lună,
trec doar zilele-n clipe adunate-n zadar,
îmi e dor de-un sărut și-un șoptit noapte bună!,
de-mpăcarea din noapte, cea cu gust dulce-amar;
zilnic merg înainte și te-arunc în uitare,
zilnic caut o scuză, să te văd, să te-aud,
însă soarta-mi refuză tot ce e întâmplare,
între noi continente, eu sunt nord, tu ești sud.
Cer dispensă Divină să ne-ntoarcem acasă,
să o luăm de la capăt, în concret și virtual,
cer iertării să-ți spună: ești la fel de frumoasă
să mă-mpace cu mine, eu cel trist și banal.
Și în ceasul agnostic, cel incert peste toate
de se-ntâmplă-mpăcarea, am să-ți spun ce râvnesc,
peste nordul și sudul, peste creste și ape
să mai fie o noapte, un amar-îndulcit te iubesc!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu